Viata de corporatist …

Posted by vladimir

Cand eram mici (a se intelege liceu) fiecare isi doarea sa sa aiba telefon mobil sa il placa si p el lumea ca altceva semnificativ nu puteam sa facem pe vremea aia…si cand a venit telefonu a venit cu cartela si iti doreai sa fie p abonament … cand a venit si abonamentu vroiai mai multi bani de “buzunar” ca sa iesi mai des la suc cu iubirea vietii tale care era reloded every 2-3 luni ca sa zic asa ….

Si asa am ajuns la facultate si acolo ai inceput sa vezi altfel problema nu mai era vorba doar telefon ci de ce telefon ai nu mai vroiai bani de “buzunar “ vroiai bani ca sa fii in rand cu lumea si sa iesi si acolo si dincolo ca de acu esti mare si tre sa faci si tu una alta….

Si de aici am ajuns sa muncim si la primul salariu toti ne-am bucurat de realizare ,toti eram mandrii ca facusem si noi bani p cont propriu …. si cata bucurie a mai fost… dar a trecut repede cand ti-ai dat seama ca tre sa fii atent cate beri bei in oras ca nu t mai ajunge buzunaru ….si uite asa te-ai gandit sa schimbi locu de munca sa castigi si mai mult ,tot mai mult… si s-a intamplat,de mai multe ori… si acum ai ajuns sa castigi mult (mai mult decat parintii tai care saraci lucreza de “n” ani, in tara asta de kkt )…

`Dar cu toate astea s-a pierdut ceva pe drum…cand iesi undeva discutiile sunt izbitor de asemanatoare de fiecare data (apartament,chirie,intretinere, cand si cum o sa iti iei si tu masina in leasing la cati ani tre sa t bagi la rate ca sa iti iei un apartament …) lumea e mult mai sictirita,obosita vine dupa “n+1” zile de munca ,lipsita de vigoare si bunadispozitia pe care o aveam cu toti atunci cand aveam bani in buzunar doar sa trecem strada (cateodata nici aia ) si impartei cu prieteni tot azi tu o bere la el maine el una la tine dar cand plecai acasa ramneai cu o satisfactie si un zambet pe buze…care acum a disparut de mult

Acum toti (sau majoritatea) suntem “corporatisti”, unii se mai si mandresc cu asta :) banii nu ai oricum de cat ai avea nevoie ,de muncit esti precum negrisorul pe plantatie (in majoritatea timpului) te gandesti sa cauti ceva mai bun in sperata ca dincolo poate o fii altfel …. din avantul tineresc care il aveam odata a rams doar umbra ….facem rar lucuri si ele sunt doar asa de azi p maine trecatoare..ne bucuram daca mergem si noi undeva afara sau la mare si pentru asta muncesti 3 luni si cu asta te incurjezi ca vorba aia nu mai e mult pana atunci….

Si mai trist e ca asta ne-am si dorit … nu era oare frumos cand eram copii ?

This entry was posted on miercuri, 28 mai 2008 at miercuri, mai 28, 2008 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

2 comentarii

mah gheorghe, ce-i cu fatalismul asta pe capu' tau in ultima vreme?

28 mai 2008 la 17:54

mah bob,nu e fatalism era doar o idee expusa intr-un mod mai drastic ca sa zic asa :)

28 mai 2008 la 18:06

Trimiteți un comentariu